Respect

Credeam ca respect profund si autentic oamenii asa cum sunt ei, cu atributele, dorintele si alegerilor lor. Credeam in sacraliatea liberului arbitru sau cel putin asta spunea mintea mea.

Am primit oportunitatea sa-mi reevaluez aceste „credinte”. Si ceea ce am vazut nu mi-a placut deloc. Stiam sa respect dorintele si alegerile oamenilor atat vreme cat corespundeau cu dorintele mele sau nu imi impactau asteptarile in nici un fel.

M-am uitat apoi la modul in care ma raportam la oamenii/momentele care erau in neconcordanta cu ceea ce voiam eu. Mi-am amintit cum, mai in gluma mai in serios, spuneam adesea „NU nu este un raspuns”. Profesional si personal mi-am luat mereu in serios „angajamentul” de a nu accepta raspunsuri care nu-mi conveneau. Ca a fost vorba despre diverse jocuri de putere, manipulare sau pressing, a contat  mereu sa obtin rezultatul pe care il voiam. Si, culmea, de obicei a mers.

Doar ca in noul meu sistem de valori jocurile astea nu se mai potrivesc. Unul dintre cele mai importante lucruri azi, pentru mine, este sa fiu si sa ma simt libera; libera sa-mi traiesc viata urmandu-mi intuitiile si asumandu-mi pe deplin alegerile.

Prea des le impunem celorlalti roluri precise in scenariul vietii noastre, roluri pe care trebuie sa le joace exact asa cum le-am creat noi si doar in deplina arminie cu viziunea noastra. Suna malefic, dar cel mai socant a fost pentru mine sa constat ca faceam asta in mod automat si inconstient. N-am vrut nicicand sa le fac rau vreunuia dintre ei, am vrut doar sa-mi fie mie bine.

A fost ca o revelatie pentru mine momentul cand am realizat ca manipuland oameni (nici daca o fac in cel mai dragalas mod cu putinta) nu mai sunt libera nici tu. In plus, daca Dumnezeu respecta liberul arbitru al fiecaruia, cine sunt eu sa-l desconsider doar pentru ca nu-mi convine?

Astazi cred ca testul suprem al respectului  il dam in acele momente cand oamenii sunt sau  aleg ceva ce este in opozitie cu asteptarile si dorintele noastre.