Desi lucrez de ceva vreme cu mine, in diverse forme, mi se intampla inca sa am momente in care diverse temeri ma cuprind. Cea mai mare teama a mea este accea de a nu fi suficient de buna, de a nu ma ridica la inaltimea asteptarilor celorlalti sau, si mai rau, ale mele insami.
Si am aceeasi reactie automata dintotdeauna – ma ascund in carapacea mea sa-mi plang de mila si sa-mi ling rani inexistente inca.
Diferenta dintre acum si situatii similare din trecut este ca am invatat sa fiu prezenta la ceea ce se intampla in interiorul meu, sa observ procesele mintii si ego-ului meu, sa-mi observ sabotorul.
In clipa in care devin constienta realizez ca in fiecare moment sunt ceea ce vreau sa fiu. Ca atat vreme cat fac tot ceea ce tine de mine, cat timp dau ce am mai bun rezultatele nu intarzie sa apara, ca Universul isi va face partea lui.
De mine mine sa constientizez resusele care zac in interiorul meu si sa gasesc solutia optima de utilizare a lor. Tot de partea mea mine sa am incredere in mine si in viata.
Vat timp raman in energia de teama nu ma pot astepta ca actiunile mele sa duca la ceva maret.
Astazi aleg sa ma pozitionez in energia increderii, a iubirii si sa actionez din spatiul acesta permitand viselor mele sa se manifeste.
Viata ca un dans 
fata draga, ai resurse,continua asa!!!!!