Ni se intampla prea des sa alegem sa pastram resentimentele pe care le avem fata de diverse persoane/grupuri/situatii pentru ca … avem dreptul; pentru ca in povestea noastra avem dreptate si suntem indreptatiti sa simtim toate acele emotii negative.
N-o sa vorbesc azi despre gradul de subiectivitate al „realitatii” si „adevarului”, ci despre ce iti aduce in viata ta acest „drept” de a-i desconsidera pe ceilalti.
Natural ne vine ca atunci cand percepem ca cineva a facut ceva care ne-a lezat (sub orice aspect) sa ne agatam cu dintii de situatia respectiva. Traim si retraim situatia respectiva oridecateori avem ocazia – povestind-o si repovestind-o celor din jur, iar cand nu avem pe nimeni cu care sa „impartasim povestea” o facem pentru noi insine.
Alegem astfel sa ne imbracam haina stralucitoare de victima a oamenilor din jurul nostru si/sau a destinului. Ne plangem cat e de nedrept ceea ce ne-au facut altii, dar nu vrem sa privim ceea ce ne facem noua insine.
Cu adevarat raul cel mai mare nu ni-l poate face nimeni altcineva decat noi. Nimeni nu te poate abuza psihic mai mult decat o faci tu insuti.
Si ce primim la schimb pentru aceasta „dreptate incontestabila” si razvratire impotriva cuiva sau a sortii? Suferinta, suferinta si suferinta. Ne retraim si ne intarim acest sentiment de fiecare data cand reluam verbal sau in mintea noastra Situatia ce ne-a ranit.
Mai primim si intarirea egoului caci rolul de victima e probabil preferatul egoului uman. Asteptam salvatori pe care sa-i prindem captivi in drama noastra, dar avem dreptul caci „avem dreptate” sa simtim ura, dispret si desconsiderare fata de presoana/persoanele in cauza.
Si cum ar fi sa renuntam la a avea dreptate? Cum ar fi sa ne bucuram de pacea ce ne-o da iertarea si acceptarea? Daca am inceta sa ne punem toata energia in resentimentele fata de altii, in ce altceva am investi-o?
O viata intreaga ne antrenam in a fi victime ale familiei, ale prietenilor, ale guvernului, ale destinului … Sa renunti la postura aste e cu siguranta una dintre cela mai mari provocari ale omului, caci esti cu totul in afara zonei de confort pe care ti-ai cladit-o.
Si totusi, cand renunti la a avea dreptate, la a avea dreptul sa urasti,cand ierti deplin (pentru ca TU meriti sa traiesti in iertare), cand esti gata sa spui „Da” momentului prezent si sa te intrebi „Ce pot face azi sa-mi fie bine azi?” – faci loc linistii si pacii in sufletul tau.
Pana la urma balanta e simpla: daca a avea dreptate iti aduce suferinta, iar a ierta iti aduce pace sufleteasca, depinde de tine ce alegi sa cultivi in viata ta….