Anul reintoarcerii la MINE

Ma uit la ultimele 12 luni din viata mea si imi pare ca au fost macar vreo 12 ani. Am trait mereu viata la o intensitate mare, dar anul ce tocmai sta sa se termine a fost cu siguranta cel mai plin de pana acum.

Daca ar fi sa il definesc in cateva cuvinte acestea ar fi: iertare, transformare si iubire.

Credeam acum un an ca ceea ce am nevoie este sa ii iert pe cei din jurul meu. Dar in procesul acesta am descoperit ca este intr-adevar vorba despre iertare, dar nu fata de altii ci fata de mine. Si procesul iertarii de mine a fost extrem de provocator caci am avut nevoie sa ma intorc in timp si sa imi iert fiecare „greseala” si sa accept cu toata fiinta mea ca „erorile” au fost doar ceea ce trebuiau sa fie: momente menite sa ma aduca unde sunt azi.

 

Mi-am iertat astfel toate momentele de furie si cele de bucurie, momentele de ura si cele de iubire si le-am acceptat perfectiunea si rolul pe care l-au avut in drumul meu.

Am trait anul schimbarilor, al transformarilor si, uitandu-ma in urma, realizez ca am avut binecuvantarea de a face mai multe lucruri noi decat in ultimii 10 ani la un loc. Mi-am depasit limite inimaginabile pentru mine si am iesit cu totul din orice zona de confort.

Cu exceptia catorva foarte putini prieteni constanti in viata mea, am schimbat totul: oras, casa, statut marital, profesie, anturaj personal si profesional, tabieturi, interese, pasiuni, prioritati, ambitii. Dar mai presus de toate mi-am schimbat perceptia cu privire la viata, la mine si la Dumnezeu.

M-am redescoperit pe mine asa cum nici nu-mi inchipuiam ca sunt, m-am reconectat la esenta mea si mi-ar redescoperit bucuria vietii.

Am invatat sa iubesc tot ce exista intr-un mod neconditionat: oameni, locuri, evenimente si existenta insasi. Ca si la capitolul iertarii, provocarea suprema a fost sa invat sa ma iubesc pe deplin pe mine asa cum sunt, sa ma accept si sa ma sustin neconditionat.

Am trait momente de extaz amestecate cu momente de depresie profunda si cu clipe in care frica parea a ma fi paralizat si pentru fiecare in parte sunt azi recunoscatoare caci fiecare dintre ele m-a invatat ceva si m-a determinat sa fiu ceea ce sunt acum.

A fost un an minunat, poate cel mai bun an din viata mea de pana acum caci nicicand n-am experimentat o bucurie mai mare pentru tot ceea ce exista si pentru tot ceea ce am ales sa traiesc.

Sunt recunoscatoare pentru fiecare zambet, pentru fiecare cuvant bland, pentru fiecare adiere de vant si, mai presus de toate, sunt recucoscatoare ca mi-am reamintit cine sunt cu adevarat si care sunt valorile adevarate in viata.